Ohmul este o unitate de rezistență electrică. El este folosit în Sistemul Internațional de Unități. Ohmul este o unitate derivată definită în standardul SI, prin urmare este bazat pe constantele fixe ale standardului. Fiind o unitate de măsură, acesta măsoară rezistența dintre două puncte ale unui conductor atunci când o diferență potențială constantă de un volt este aplicată celor două puncte și se produce un curent de un amper (amp sau A). În termeni simpli, aceasta înseamnă un volt per amper. Ca simbol, ohmul este reprezentat prin litera grecească omega Ω. El a fost numit după Georg Ohm, fizicianul german.

Câteodată, pentru a ilustra cantitățile mari, ohmii sunt trecuți ca o putere a 10 multipli. Pe lângă faptul că ohmii pot fi trecuți drept kilohmi sau megohmi, aceștia pot fi exprimați și ca microhmi. Ohm se aplică atât curenților continui (CC), cât și curenților alternativi (CA). La curentul continuu, încărcătura electrică are o singură direcție. În comparație, CA are o încărcătură oscilantă, care se mișcă înainte și înapoi. Pentru a calcula rezistența într-un circuit CC, sunt necesare trei cantități - voltajul (E), curentul (I) și rezistența (R).

Aceste trei cantități sunt legate una de cealaltă în modurile ilustrate de către Legea lui Ohm. Aceasta spune că într-un circuit electric există o relație proporțională între aceste trei cantități. Voltajul este egal cu curentul înmulțit cu rezistența (E = IR). Algebra ne poate ajuta să creăm o formulă dacă una din aceste trei cantități este cunoscută.

Calcularea rezistenței într-un circuit CA se face diferit, deși se folosesc tot ohmi. Din moment ce CA sunt capabili să își inverseze direcția în care călătoresc, aceștia funcționează în moduri diferite față de circuitele CC. Prin urmare, o serie de alte componente trebuie să fie măsurate, din care amintim impedanța, inductanța (X_L) și capacitanța (X_C). Împreună, inductanța și capacitanța formează reactanța (X) circuitului, și ambele se măsoară în ohmi.